Se poate mai rău decât să fii concediat

Încă de mici, majoritatea am fost învățați că este foarte important să-i mulțumim pe alții. Că a fost vorba de educatoare, de învățătoare, de părinți, trebuia să obținem note bune ca toți ceilalți să fie mulțumiți de noi.

Ca adulți, încă mai credem că este important să-i facem pe alții fericiți – mai ales pe cei aflați în poziții de autoritate! Încercăm cât de mult putem să nu creăm probleme, chiar dacă suntem adulți și nu copii mici. „Instruirea” noastră timpurie ne-a rămas în subconștient!

Ca adulți, ne mutilăm realitatea încercând să-i facem pe șefii noștri fericiți. Dar este o risipă de energie! Nu îți vei face șeful fericit. Nefericirea șefului nu are nimic de-a face cu tine sau cu munca ta.

Mulți oameni se tem că vor fi concediați. Nu este un sentiment plăcut să știi că există posibilitatea ca într-o dimineața banală de joi venitul tău să dispară. A fi concediat este întotdeauna o perturbare a vieții de zi cu zi, dar nu trebuie să fie o întâmplare copleșitoare.

Teama de a fi concediat este cea care ține atât de mulți oameni blocați și tăcuți atunci când ar trebui să-și asculte instinctul și să spună întotdeauna adevărul și propriile opinii la locul de muncă. Să le spună la fel de ușor ca oriunde altundeva.

A fi concediat nu este o catastrofă dacă nu îți este frică de concediere. Dacă vezi concedierea ca fiind cel mai rău lucru care ți s-ar putea întâmpla în viața profesionala, îți vei irosi toată energia emoțională încercând să eviți acea soartă.

Concedierea pare a fi un eveniment catastrofal, asta doar până când ți se întâmplă ție. Atunci îți vei spune: „Soarele va ieși și pe strada mea! De ce am fost atât de panicat că o să fiu concediat?”

Nu este un lucru rău să fii concediat. Te ajută să devii mai rezistent și te călește pentru următoarele provocări.

Totul depinde de gândirea ta pozitivă. Să fii concediat nu îți va dăuna carierei tale dacă tu ești ferm convins de acest lucru.

Dacă tot nu te-am convins, voi enumera câteva situații care, din punct de vedere profesional, sunt mult mai rele decât concedierea:

    • Să îți strici relațiile peste tot unde ai lucrat, astfel încât nimeni nu va mai dori să lucreze cu tine.
    • Să rămâi la un job care nu îți place doar fiindcă îți e frică de schimbare
    • Să rămâi la un job care nu îți place…până când stresul te îmbolnăvește
    • Să suporți abuzurile la un loc de muncă doar fiindcă crezi că nu meriți mai mult
    • Să-ți ții gura închisă ani de zile fiindcă îți e frică să îți spui părerea
    • Să stai la un job plictisitor, frustrant, care nu te învață nimic doar fiindcă gândești „cel puțin am un loc de muncă”
    • Să lucrezi pentru un șef care te tratează ca pe un gândac sub pantoful lui
    • Să te „contorsionezi” în poziții și situații inumane doar să mulțumești un șef care nu poate fi mulțumit, oricât te-ai strădui
    • Să te trezești în fiecare dimineața cu o durere de cap, de groază că trebuie să mergi la jobul pe care îl urăști
    • Să începi să crezi că toate joburile sunt groaznice și consideri că nu merită deranjul să cauți un loc de muncă mai bun decât jobul pe care îl ai tu
    • Să îți urăști jobul într-atât de mult încât ajungi să te urăști pe tine că stai la acel job
    • Să-ți dezamăgești colegii de atât de multe ori încât să ajungă să nu mai aibă încredere în tine și, în același timp, îți creezi o reputație proastă
    • Să accepți un job care nu îți place, apoi, în scurt timp, să accepți alt job care nu îți place doar să te scapi de jobul tău curent, și, continuând în această linie descendentă, să îți faci praf CV-ul
    • Să te subevaluezi atât de sever încât să accepți joburi mult sub nivelul tău de competență și mult sub valoarea de piață
    • Să îți lași cariera într-o stare de amorțire și să uiți de țelurile, preferințele și pasiunile tale
    • Să rămâi la un job care nu îți place doar fiindcă crezi că e un loc de muncă sigur și vei ieși la pensie de acolo (nici un job nu e sigur!!!)
    • Să crezi că nu ai nimic de spus legat de următorul (sau primul) job și să predai frâiele carierei tale oricărui angajator care îți oferă un loc de muncă
    • Să rămâi la un job pe care îl urăști doar fiindcă crezi că nimeni altcineva nu te va angaja

 

Nu îți fie frică de concediere! Emoțional, nu are voie să te afecteze, iar profesional nu te va afecta! La următorul interviu de angajare, nu trebuie să „te plângi” că ai fost concediat. A fi concediat, de fapt, nu este ceva real. Înseamnă doar că șeful tău a spus „Ești concediat!” înainte să ai tu șansa să spui „Demisionez!”

 

, , , , , , ,